Un gând care mă preocupă în ultima vreme, găsit în notiţele unei conferinţe la care am participat cu ceva ani în urmă. Am omis atunci să notez şi autorul. Iată gândul:
"God is the highest good of His people and the enjoyment of Him is the only happiness with which our souls can be satisfied."
Găsesc aceste rânduri foarte puternice, pentru că umblă în profunzimea dorinţelor noastre fără "a ne da în cap", reamintind blând despre prioritatea absolută! Dacă te găseşti într-o postură asemănătoare cu a mea, adică agasată (de aglomeraţie, stres, zgomot, agresivitate şi lipsă de respect interuman) şi suprasolicitată (de cererile şi aşteptările celor din jur, "datoriile" de soţie, mamă, job, şcoală, etc, dar şi de perfecţionism) a face ordine în priorităţi pare o adevărată provocare.
Dar dacă ISUS nu are prioritate, atunci cine, ce?! "God is most glorified in you when you are most satisfied in Him.", cum spune John Piper (Desiring God). Şi asta îmi doresc: glorificarea Lui în mine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Stau si ma gandesc Simona, ca in sec XXI, considerat secolul vitezei, intr-o vreme de stres si tulburari, dar si de mari pretentii la cei din jur si la noi insine, avem nevoie de o pauza. In Biblie apare la Psalmi scris "Oprire" (evr Sela). De fiecare trecem peste acest cuvant si nu-l luam in seama, parca suntem asa de ocupati si grabiti incat nu avem timp sa ne oprim si sa meditam la cine suntem si ce facem. A ne reorganiza prioritatile inseamna a-L lasa pe El sa ocupe primul loc si sa ne conduca viata, si atunci noi vom fi fericiti, iar cei de langa noi multumiti!
Trimiteți un comentariu