Doi psihologi...

Doi psihologi, soţ - soţie, urcă pe scara rulantă de la Mall. Soţia se împiedică şi cade. Soţul: "Vrei să vorbim despre asta?"
(sec, dar ironic :P)

Suzeta surogat

Am primit acum ceva vreme suzete ortodontice. Tare bine prind liniştii mele :). Miriam s-a obişnuit cu suzeta: dacă nu poate adormi, o cere; dacă îi e foame, o cere; dacă plânge la doctor o cere… pentru că o linişteste. E doar un surogat, un cauciuc păcălicios care îi dă senzaţia că mănâncă. Care or fi suzetele mele spirituale care îmi adorm simţurile, îmi liniştesc conştiinţa şi mă adorm liniştită dar nemâncată?

Despre cumpătare

În primele zile cu Miriam eram uimită de felul în care căuta să mănânce… dădea disperată din guriţă până nimerea lăpticul, luptându-se de multe ori să-l găsească în direcţia opusă, iar apoi mânca de parcă ar fi fost ultima ei masă. Apoi, tot ce era surplus sau înghiţit nepotrivit dădea afară. Mă gândeam la un copil al Domnului nou-născut… caută în disperare hrana, consumă mult, caută în toate părţile, dă afară ce-i prea tare sau în plus. Doamne, multă răbdare ai cu noi!

Miriam are încredere în mine

“Eu Îl ţin de mână, de El mă alipesc
Şi întotdeauna în ochii Lui privesc
Cu El împreună cred şi reuşesc
Peste toate să păşesc…”

Zilele trecute fredonam melodia în timp ce o schimbam pe prinţesă şi mi-am adus aminte un episod de la băiţă: fie apa era prea caldă, fie am făcut o mişcare bruscă… nu ştiu ce să fi fost. Cert este că tot timpul a stat agăţată cu mânuţa de mâna mea, prividu-mă ţintă. Îi era teamă. Nu ştiu ce vedea, că nu distingea decât umbre la două săptămâni, însă mă privea ţintă şi mă ţinea strâns… Îi era teamă, dar se ştia în siguranţă cu mine… Mi-e teamă, dar mă simt în siguranţă cu Domnul. Chiar dacă nu-L văd, Îl privesc în ochi, Îl ţin de mână şi mă alipesc strâns de El. Miriam are încredere în mine.

La masă

Stăteam într-o seară cu micuţa Miriam lângă mine, încercând să o adorm. Am luat Biblia cu mine, însetată după ceva proaspăt. M-am rugat în gând… “Doamne, vorbeşte-mi”, în timp ce deschideam Biblia la pasajul destinat zilei respective. “Dar cum să nu-mi vorbească?” Brusc mi-am dat seama că Miriam, ca şi mine, ţipă dupa mâncare. Dar mie ca mamă nici prin cap nu-mi trece să nu-i dau mâncarea potrivita la vremea potrivită. La fel şi eu cu Domnul… El e acolo pregatit să mă hrănească iar eu tot neîncrezătoare sunt: cer hrană de parcă n-ar vrea să-mi dea. Uneori o înfometez puţin pe Miriam ca să mănânce mai bine şi să nu dea afară ce a mâncat înainte, să aibă timp să se asimileze mâncarea, ca să crească. Mă întreb dacă nu aşa face şi Dumnezeu cu mine câteodată…

Lectii cu Miriam

Nu m-am gândit că mamă fiind pentru prima dată, voi rememora lecţii spirituale simple şi concrete despre umblarea cu Domnul. Uimitor cum Domnul foloseşte fiecare nou context al vieţii mele pentru a mă împrospăta şi a mă apropia de El. Şi când mă gândesc că dragostea cu care El mă priveşte este infinit mai mare decât dragostea cu care o privesc pe Miriam…